Aug '10

Sunt turist, deci inselat

by Ana Ceptureanu

Nu demult am vazut un reportaj la tv facut cu camera ascunsa, intrun restaurant din Venezia. Daca pe venetian, cu accentul care ii trada originea, o masa l-a costat 70 euro (si aici folosesc un pret fictiv, ca punct comparativ), pe japonez, acelasi pranz l-a costat 95 euro. La intrebarea reporterului cum justifica diferenta de pret, proprietarul restaurantului a raspuns ca i-a oferit venetianului reducere, pentru ca era client fidel si deci, probabilitatea de a-i calca din nou pragul restaurantului era destul de mare, comparativ cu rata de a reveni a japonezului, care tinde catre zero. Pe de o parte eram mahnita, in ideea generala ca se intampla diferente de acest gen si pentru ca proprietarul inventa, caci venetianul intrase pentru prima oara in restaurantul respectiv.

Vine vremea vacantei si iata-ma imbracand spriten hainele turistului vesel, care-si freaca mainile de bucurie. Care bucurie??? Caci din primul moment cum ai pasit de dogana, pretul unui sandwich se dubleaza. Cum aterizezi in alta tara, de la cursul valutar, la taxi, la o biata apa minerala sau o simpla cafea (doar numele de cafea se pastreaza, continutul se poate numi lejer apa clocita amestecata cu zoaiele de la vase), te simti inselat la orice. Sa te pui sa mananci la un hotel cu aer continental si poate putina curatenie in bucatarie? De trei ori mai mult. Apoi uita cum arata o bucatarie, daca iti place- mananci, daca nu, mai bine lasa in farfurie :S Dar, aaaah, esti in vacanta, nu te poti supara pe sistem. Pleci capul, inghiti si platesti de atatea ori cat n-ar valora intro viata de om. Te simti inselat la orice, cu zambetul pe buze si nu ai ce sa faci, e si asta un fel de handicap.

Si atunci e de inteles roata asta ireversibila a turistului pacalit, tu ma pacalesti pe mine, eu data viitoare pe tine. Poate si proprietarului restaurantului din Venezia i s-a facut curu` franjuri cand a mancat intrun restaurant din Tokyo.