The life of a designer is a life of fight. Fight against the ugliness. Just like a doctor fights against disease. For me, the visual disease is what i have around, and what i try to do is cure it somehow with design.

BEI pentru mine inseamna trecerea de la hartie la monitor, de la CMYK la RGB, de la bleed la slice, de la print publishing la digital publishing, pe scurt de la print la web. Un pas important pentru mine. Tehnicile traditionale din print, in particular formatarea textului, nu se aplica si in Web deoarece CSS nu ofera instrumente sofisticate pentru a desena ideea unui layout de print. Nervi de otel in manusi de catifea, multa cafea, studiu principiilor, inspiratie, iar studiu, Photoshop, iar studiu, Photoshop, acrelile lui Kleampa (apropo sa imi dai 5 lei ca ti-am facut reclama) [a platit], au facut ca dupa 2 saptamani sa scap de blestemul Corel ( cel putin pentru print ).  Ma simt liber, ma simt din nou stapan pe monitor, ce gandesc pot reproduce si asta este pentru un designer poate cel mai mare atuu. Am inceput din nou sa iubesc ceea ce fac si sa o fac din placere. Uitasem acest sentiment. Acum am invatat ca un designer este un mestesugar care amesteca cunostintele cu ideile personale. In spatele unui layout, unei pagini de web, se ascund sentimentele si viziunea designerului. Si am mai invatat ca Photoshop este începutul şi sfârşitul vieţii unui designer.  Imi promit mie, pentru ca mie imi pot tine promisiunile,  ca am sa ma maturizez ca designer si candva poate  vei citi un articol  la Smashing Magazine despre designerul ala din tara aia obscura care are capitala la Budapesta Bucuresti parca si care lucreaza la firma aia mare BEI. Hmmm, oare sunt serios acum sau epatez? Astept critica Anei, un auditor destul de impartial [motiv subiectiv - nu ne cunoastem].

P.S. Despre atmosfera si o zi obisnuita la Bei intr-un post viitor.