E adevarat. As fi putut face investigatii legale si m-as fi putut exprima in conformitate cu legea. Dar care este legea pana la urma, intro societate in care prostia si iresponsabilitatea sunt premiate si inscrise in cartea recordurilor..? Astfel, cu permisiunea voastra, ma exprim in limbajul moralitatii, in limbajul umanitatii, in limbajul unei persoane care atunci cand era copil se juca impreuna cu alti copii.

Totul a inceput de diminineata, cand datorita internetului si a schimbului ultra-rapid de informatii, primesc un filmulet de la un binevoitor prieten, filmulet care avea titlul ceva de genul: “Giuliano, cel mai puternic copil din lume”..boo..apas butonul Play…

Nu stiu cu siguranta cat am reusit sa vad din videoclip, insa cu certitudine l-am oprit inainte de a se termina, terifiata de ceea ce continea filmuletul. Giuliano are 4 ani, are muschi pe el mai multi decat am vazut pe unul de 20 de ani care frecventeaza sala de sport, are racnet de monstru si figura impietrita. N-am vazut un zambet pe chipul lui in timp ce isi executa cu stoicism exercitiile de forta, la presiunea tatalui, a carui voce de dictator se auzea pe fundalul filmului. Daca acest copil are 4 ani, are corp de luptator si executa exercitii care si pentru un adult sunt greu de facut, oare de la ce varsta a inceput pregatirea?

Intrebati un medic care sunt repercusiunile asupra corpului si a sanatatii copilului, intrebati un psiholog daca acest copil va fi traumatizat pe viata, intrebati mama copilului cum poate fi martora distrugerii propriului copil, intrebati tatal de ce nu a fost in stare sa-si implineasca propriul vis, pe care il arunca in spatele copilului?

Unde este Unicef? Unde este asistenta sociala? Unde sunt drepturile copilului? Unde este dreptul copilului de a se juca, de a rade, de a-si face prieteni…? Societatea creaza monstri, parintii isi jongleaza copiii ca la circ, traim intrun adevarat haos mondial…

M-a debusolat intr-adevar aceasta poveste si ma intreb ce parere au autoritatile. Stau si se minuneaza de forta acestui super-copil maltratat si obligat sa faca pe plac parintilor sau se gandesc sa ia masurile de urgenta si anume, de a inceta acest circ mediatic, plus suferinta copilului?

Eu nu am foarte multe amintiri de la 4 ani, dar din cate stiu, ma jucam cu papusile in fata blocului alaturi de prietenele mele, mergeam pe tricicleta si ne jucam de-a v-ati ascunselea. Si da, am avut o copilarie simpla, dar fericita.



Lasati copiii sa-si traiasca copilaria, iar cand vine vorba de decizii extraordinare, lasati-i sa aleaga!

Pour les connaisseurs: chiar cred ca Pamantul este Infernul altei lumi, daca umanitatea permite astfel de situatii!